Bună ticmineața!

Se întâmplă așa: nici nu mijesc bine ochii, că Tic e dintr-un țop lângă mine, de oriunde ar fi în pat. Nici nu apuc să-mi întind bine un cot, că el dă din coadă săpând în plapumă. Îl iau de o aripă și-l aduc între mine și Andrei. Și-l mângâi, și-l mângâi, pe după urechi, pe burtă, pe gâtlej, pe sub lăbuțe, pe deasupra lăbuțelor, pe deasupra botului, pe sub bot, pe ceafă, lângă ceafă, pe spate. Și iar de la capăt, pe îndelete. Ce mai, el stă ca o murătură care plutește în borcan, cu o față de buchet de trandafiri. Senin și cristalin, ca un cleștar. Totul e bine pe pământ. Și dincolo de pământ. În tot Universul. Andrei mai fură puțin somn în timpul ăsta. Dar apoi crapă și el ochii. Ne privește, pufăie a râs dormitat, râde apoi de-a binelea și… începe. Îl trage de-o labă. Îl prinde de nas. Îi împinge un picior. Îi strânge botul. Îl trage de-o ureche. De cealaltă ureche. Tic nu se lasă, îl apucă și el de-un deget, mârâie, hârâie, scâncește înăbușit cu capul acoperit de plapumă. Sare la joacă, Andrei îl împachetează cu cearceaful. Îl trage de coadă, îl zgândără, Tic zburdă până cade din pat. Andrei după el. Eu stau și râd. Totul e bine pe pământ. Și dincolo de pământ. În tot Universul.

Iubire pe două roți

El își lăsase bicicleta afară, venise ca să-i aducă bani. Căci ea așa face, aruncă de toate în coșul de cumpărături, apoi se scormone în buzunar după bani. Acum avea doar 10 lei și un coș plin, așa că se miorlăise în telefon să vină el s-o salveze, ca, of, întotdeauna. O sărută pe frunte pe deasupra ușițelor și ea o lua apoi repejor spre casa de marcat, zâmbind. Îi zisese că-i frumoasă. După ce plăti, o lua la fugă. La propriu. Împinse coșul, își lua avânt, își ridica picioarele, se proptise cu burta în mâner și vrrruum, coșul o ducea. Îi căzuse gluga de pe cap, pletele-i fluturau. Își mai luă o dată avânt și ieși așa pe ușile care se deschiseră cuminți, în ritmul lor. În timpul ăsta se gândea cine știe ce-o să zică el, o să râdă de ea, că-i zuză și se trage cu căruciorul de cumpărături și iese din magazine ca flacăra unui balaur. Dar când îl văzu îi veni să râdă, tare potriviți mai erau. Căci el, în parcarea supermarketului, făcea ”ghost bike” cu bicla ei. Adicălea se suia pe ea, pedala, pedala, apoi sărea de pe ea și bicicleta mergea o vreme singură, el fugea pe lângă ea și-o prindea când dădea să cadă că nu mai avea viteză. Grozav că s-au găsit unul pe altul în noianul de oameni. Se sărutară, se urcară fiecare pe bicla lui și-o porniră spre casa lor. Continue reading

Unu+unu și un Tic

El e în spiritul marilor plecări. Haidem, mergem, acolo, dincolo, peste deal, ne întoarcem pe alt drum, dacă avem noroc, ne și rătăcim. Ea îl urmează, nu-i prea iese din prima, nu înțelege mereu, apoi gustă, vede, inspiră. Încet-încet pricepe de ce pe el îl arde mereu sufletul să plece, să vadă, să simtă. Dar numai alături de ea vrea, singur capetele de lume își pierd sensul. Încet, începe să-i placă și ei. Mai vrea să mai vină pe aici, se obișnuiește și nu mai vrea să plece. Își ridică mersul ca pe o fustă și-ncepe să danseze. Mereu, mereu ar mai vrea să stea în ultimul lor loc „cel mai-cel mai frumos”. El știe că mai sunt multe de văzut, drumurile nu se fac de două ori, și-o îngână iubind-o mai mult.

Continue reading

Viața de Tic

Laura se foiește a trezire. Din două sărituri sunt între ei. Pe Andrei nu am voie să-l ling, că mă ceartă. Dar poate azi mă lasă. Nu, nu mă lasă nici azi. Lasă că-s bune și coatele Laurei. Poate și nasul. Un pic și urechile. Mă păcălește mângâindu-mă pe burtă, pe grumaz, pe după urechi, da, da, acolo, that’s the spot, Laura. Răsfăţul se termină prea repede pentru gustul meu, dar azi e zi de serviciu, așa că Laura dispare din pat. Eu rămân cu burta în sus, ca picat din avion. Dar mă dezmeticesc repede, îmi scutur urechile, mă scarpin de-un purice și mai fac o încercare la Andrei. Nu, nu mă lasă să-l ling nici azi. Lasă c-o urmăresc pe Laura la baie. Îi sar în braţe, sar înapoi, mă urc pe cadă, tropăi pe covoraș, miros ușa, mă învârt de două ori și apoi îi mai spăl încă o dată coatele, înainte să și le spele ea. Cât timp Laura face duș eu găsesc un păianjen pe care să-l latru. Laura mă ceartă că trezesc toată casa, așa că mă joc în șoaptă.  Continue reading

Am trăit frumos

carte laura baban am trait frumosEu sunt Domnișoara Ceai. Și-mi place. E haios. Mai ales că am și un Domn Ceainic și un cubuleț de zahăr dulce, dulce. Suntem trei pe o tăviță, vă servim cu o licoare fierbinte, dulceagă, aromată. Unii dintre voi ridicați degetul mic în sus când beți și râdeți cristalin, a gâdileală undeva în suflet. Știu când am început să fac din pagina mea de Facebook un fel de blog în care așez momentele frumoase din fiecare zi. A fost imediat după ce am cunoscut-o pe Hornoiu Gabriela, urmat apoi de momentul pierderii lui Tic. Am înțeles ce înseamnă viața mea. Am înțeles că-mi va plăcea cândva să deschid bomboniera de amintiri și să îndes în inimă câte o bomboană, așa, de poftă. Am înțeles că nimeni, niciodată nu-mi va spune: „ai trăit frumos, ai fost fericită”. Continue reading