Am trăit frumos

carte laura baban am trait frumosEu sunt Domnișoara Ceai. Și-mi place. E haios. Mai ales că am și un Domn Ceainic și un cubuleț de zahăr dulce, dulce. Suntem trei pe o tăviță, vă servim cu o licoare fierbinte, dulceagă, aromată. Unii dintre voi ridicați degetul mic în sus când beți și râdeți cristalin, a gâdileală undeva în suflet. Știu când am început să fac din pagina mea de Facebook un fel de blog în care așez momentele frumoase din fiecare zi. A fost imediat după ce am cunoscut-o pe Hornoiu Gabriela, urmat apoi de momentul pierderii lui Tic. Am înțeles ce înseamnă viața mea. Am înțeles că-mi va plăcea cândva să deschid bomboniera de amintiri și să îndes în inimă câte o bomboană, așa, de poftă. Am înțeles că nimeni, niciodată nu-mi va spune: „ai trăit frumos, ai fost fericită”. Am înțeles că momentele se duc și deși crezi sigur că ai să-ți amintești, nu-ți amintești aproape niciodată. Constat că eu și Andrei avem amintiri diferite, din momente diferite. Am înțeles că, deși nu am ales drumul jurnalismului, mâinile m-au chemat mereu să scriu. Să scriu, să scriu. Ce văd, ce simt, ce râd. Să scriu. Și-am scris. Mă opresc din tot ce fac, deschid fereastra albă și scriu. Nu mai aud nimic decât cum ticăie pe dinăuntru cuvintele. Iar când scriu despre noi, n-am cum să greșesc, nu poate fi catalogat drept bine sau nu, frumos sau nu, e scrisul meu, despre noi și atât. Și-o fac cu poftă. Într-o zi voi scoate din bibliotecă acea cărțulie pe care-o voi tipări anul acesta. O voi dărui copilului meu. Copiilor mei. „Uite, atât de nebuni am fost”. Adun acum ca să nu uit.

Și vă mulțumesc că citiți. Și vă mulțumesc când îmi scrieți că v-a plăcut, că v-a emoționat, că intrați mereu să mai vedeți ce-am postat. Sunteți simpatici și mi-e drag. Câțiva dintre voi îmi sunteți chiar foarte dragi. Ați apărut aici și ne-ați îmbrățișat pe toți trei: pe mine, pe Andrei și pe Tic. Vă mulțumesc și vă mulțumim!